Conferinţa internaţională Bioethics in European Context

tumblr_miwnhzGpcR1qz5qbjo1_1280

Sursa foto: paleofuture.tumblr.com

 

 

 

 

 

 

Rafaela Grigore, studentă a Facultății de Filosofie, a asistat la întreaga conferință Bioethics in European Context pentru a trece în revistă, pentru cei ce nu au putut participa, principalele subiecte discutate.

Facultatea de Filosofie a Universității din București a găzduit, în zilele de 19 şi 20 mai, conferința internațională Bioetica în Context European (Bioethics in European Context), organizată de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată cu sprijinul Swiss National Science Foundation. Cu acest prilej, mai mulți cercetători europeni, specialiști în bioetică și etică aplicată de la universități de renume, s-au reunit la București pentru a dezbate probleme actuale din domenii precum etica medicală, etica farmaceutică, neuroetică și etica vieții.

Printre subiectele abordate în cadrul conferinței se regăsesc probleme precum editarea genetică, implicațiile etice ale neuro-tehnologiilor, donarea de organe sau consimțământul informat. Astfel, au fost discutate numeroase subiecte importante pentru agenda socială europeană și românească.

Prima zi, despre neuro-tehnologii și inginerie genetica

Profesorul Reinhard Merkel, de la Universitatea din Hamburg, este cel care a deschis conferința, analizând neuro-tehnologiile utilizate în cadrul procedurilor penale în vederea detectării minciunilor și stabilirii vinovăției în instanță. Cele mai utilizate teste prin care se încearcă „sondarea” minților inculpaților sunt Criminal Question Test (CQT) şi Concealed Information Test (CIT). Acestora li se asociază și două tipuri de metode utilizate precum cele structurale – ce se referă la starea anatomică  a creierului -, şi funcționale, adică metoda fMRI (functional magnetic resonance imaging), ale cărei rezultate sunt folosite ca dovezi în cadrul anumitor proceduri penale.

În continuarea acestei discuții, Eva De Clerq, de la Universitatea din Basel, a identificat modalitățile prin care sunt reprezentate persoanele cu dizabilități în filme. Pe parcursul prezentării a ieșit în evidență puternica legătură între bioetică şi film, o modalitate de a adresa privitorilor întrebări specifice cercetărilor în etica medicală. În finalul discuţiei, Eva a susținut că persoanele cu dizabilități sunt reprezentate în mod nerealist în filme, mai ales în cele Hollywoodiene mainstream, lucru ce ar putea contribui la distorsionarea înțelegerii și acceptării acestora. Tot de la Universitatea din Basel, Tenzin Wangmo a oferit o interpretare a dreptății intergeneraţionale în contextul unei societăți pe cale de îmbătrânire. Informațiile și datele despre sistemul de asistență socială ale diverselor state europene precum și cele despre îmbătrânirea populației, au stat drept bază pentru o nouă modalitate de a acoperi într-un mod mai eficient atât datoriile față de cei în vârstă, cât și pe cele pentru cei abia născuți.

Comunitatea academică românească te poate molipsi cu „fericire cronică”

O altă temă abordată de către Blanca Rodriguez, de la Universitatea Compultense din Madrid, a fost selectarea şi editarea genetică a copiilor. Discuția s-a concentrat asupra unor metode deja comune de selectare precum fertilizarea in vitro, preimplantarea genetică, selecția gameților şi testele prenatale. Manipularea prenatală (a materialului genetic al embrionului) a fost o altă problemă evidențiată. În continuare, profesorul Cristian Iftode, de la Universitatea din Bucureşti, a oferit o interpretare foucauldiană a bioeticii ca biopolitică. Acesta a vorbit despre nebunie şi puterea psihiatrică, biopolitică şi religie pentru ca în partea a doua a prezentării să analizeze biopolitica societăților moderne.

Mihaela Frunză, de la Universitaea „Babeş-Bolyai” din Cluj, şi Emilian Mihailov, de la Universitatea din Bucureşti, au dezbătut aspectele etice ale donării de organe şi modalitățile prin care se poate îmbunătăți rata donatorilor. Adriana Paladi, de la UMF „Nicolae Testemiţanu” din Chișinău, a prezentat o perspectivă asupra modului în care ar trebui îngrijiți bolnavii incurabili în ultimele momente ale vieții. De asemenea, a susținut faptul că una dintre valorile care ghidează îngrijirea paliativă, calitatea vieții, presupune două convingeri etice: autonomia iar în cazul în care aceasta este diminuată, dreptul la protecție.

Metafizică, Internet, genetică și relația lor cu bioetica

Emma Bullock, de la Central European University, şi Laurenţiu Staicu, de la Universitatea din București, au discutat despre consimțământul informat atât din perspectivă procedurală, cât și metafizică. Chris Gyngell, reprezentant al Universității Oxford, a argumentat că diferențele privind statutul legal al tehnologiilor reproductive, cum ar fi editarea, selectarea şi crearea de embrioni, nu se bazează pe diferențe relevante din punct de vedere al implicațiilor lor etice. Alte probleme abordate au fost limitările tehnice în ceea ce privește profilurile genetice ale embrionilor înainte de implantare, precum şi cele ale modificărilor directe ale liniei germinale. Daniela Rusnac, tot din Chișinău, UMF „Nicolae Testemiţanu”, a atras atenția asupra riscurilor ingineriei genetice și a efectelor acesteia pe termen lung.

Victoria Federiuc (UMF „Nicolae Testemiţanu” Chișinău) a evidențiat problemele actuale privind influența inovațiilor farmaceutice asupra sistemelor de sănătate. Insistând asupra uneia dintre cele mai dificile probleme, Victoria Federiuc a punctat faptul că dilema acomodării așteptărilor publice față de inovațiile farmaceutice și obiectivele economice ale acestei industrii trebuie analizate în funcție de contextul specific al fiecărei țări în parte. Constantin Vică, de la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, a scos la suprafață modalitățile subtile prin care internetul influențează actul medical, argumentând pentru o schimbare a perspectivei tradiționale asupra bioeticii.

Conferința Bioetica în Context European s-a încheiat într-o notă plăcută, motiv pentru care, înaintea de a mulțumi tuturor celor care au făcut posibilă acestă dezbatere filosofică, Tenzin Wangmo a mărturisit că a resimțit în comunitatea academică românească „o fericire cronică” care a molipsit pe toată lumea.

Disclaimer: Viziunea și opiniile exprimate în articol aparțin exclusiv autorului și nu reflectă poziția și politica oficială a Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.

Rafaela Grigore este studentă în anul II a Facultății de Filosofie și voluntar în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată.

Vezi toate articolele publicate de Rafaela Grigore