Un brad frumos la locul lui

Vintage-Christmas-Trees-wallpaper

După cum bine ştiţi sărbătorile de iarnă se aproprie. E posibil ca în unele case ele să fi ajuns deja. Dacă lucrurile nu stau încă aşa, probabil că în perioada imediat următoare o să vă gândiţi la diversele pregătiri pe care trebuie să le faceţi; la cum o să împodobiţi bradul, unde o să-l amplasaţi sau la ce veţi pune sub el. Eu, recunosc, deja am făcut acest lucru.

Pe de altă parte, la fel de sigur e că ați sesizat şi tăvălugul de informație cu care, în ultimul timp, media ne bombardează. „Schimbări Climatice”, „Terra în Pericol” sau „Greenpeace Vandalizează Liniile de la Nazca”, sunt genul de titluri care, de la o vreme încoace, nu mai pot fi evitate indiferent de anotimp sau de ziarul răsfoit.

De aproximativ șaizeci de ani oamenii de ştiinţă, cei care au cea mai mare autoritate în abordarea acestor probleme, s-au pus de acord – planeta noastră este în pericol; din punct de vedere ecologic ea se află într-o stare precară, chiar proastă. Responsabili, spun tot ei, suntem noi toți, cei care prin stilul nostru de viaţă cerem ecosistemului mai mult decât ne poate acesta oferi. Eu unul îi cred şi m-am hotărât să diminuez atât cât îmi stă în putință această vină.

Planeta noastră este în pericol; din punct de vedere ecologic ea se află într-o stare precară, chiar proastă. Responsabili suntem noi toți.

Posibil să fi sesizat deja încotro se îndreaptă acest text. Dacă nu, daţi-mi voie să vă surprind: cred că nu e etic ca anul acesta să avem brad de Crăciun. Mă refer bineînţeles la bradul natural, cel adus de pe munte, cel care miroase bine. De ce nu ar fi etic? Pentru că în momentul de faţă această decizie afectează încă şi mai mult natura. Nu am niciun fel de statistică la îndemână în ceea ce priveşte numărul de brazi care sunt doborâţi cu ocazia sărbătorilor de iarnă în ţara noastră, dar cred că am ajuns în punctul în care este mai bine ca acest cuantum, indiferent de valoarea lui, să rămână la locul său, adică undeva în munţi şi nu sufrageria noastră.

Sigur, la fel de bine, brazii pot veni şi dintr-o seră. Dar, şi mai bine! În acest caz, chiar dacă nu au acelaşi miros, avem o şansă pentru a îndrepta o parte din răul pe care l-am făcut. Nu credeţi că ar fi mai bine ca anul acesta, de Crăciun, să plantăm câţiva brazi, decât să îi aruncăm la gunoi într-un interval de două-trei săptămâni?

Ştiu, nu dumneavoastră aţi înventat tradiţia aceasta. La fel ca şi celalte obiceiuri pe care le practicăm, și aceste e unul moștenit. Ce putem face? Ţine de spiritul sărbătorilor de iarna… Am putea totuşi să ne gândim la ce e bine, şi dacă tineţi morţiş, la ce înseamnă spiritul Crăciunului. Pe mine tot tradiția m-a învăţat că acest spirit are de-a face cu încercarea noastră programată de a fi mai buni de la un an la altul.

Oare nu ar fi mai bine să dăruim naturii, măcar anul acesta, o mică pauză, să diminuăm puţin din stresul la care o supunem zi de zi? Pare a fi un gest sensibil dar, mai presus de toate, este coerent cu starea în care tot noi am adus ecosistemul. Putem să-l privim şi ca pe un dar pe care îl facem noi, oamenii, naturii; un mic simbol prin care arătăm că ne pasă. Cine ştie, poate că la anul moşul ne va aduce o planeta mai sănătoasă.

Vezi toate articolele publicate de Florin Pruna
  • Daca am fi mai atenti macar un pic, cu mediul inconjurator, bine ar mai fi! Dar slabe sanse sa ne pese, din pacate!