Crăciunul fără zăpadă, în curând istorie

HzyxWp7

„I’m dreaming of a white Christmas…” spun melodios versurile lui Bing Crosby, iar ideea unui Crăciun fără zăpadă ne displace, ne indispune, ne plasează în afara „spiritului” cu iz de scorțișoară care îmbracă perioada de final a anului. Dar cum ar fi dacă am putea dispune de butonul magic care ar face ceea ce „încălzirea globală &co.” ruinează în perioada sărbătorilor? Am putea omologa în comunitatea în care trăim practica ninsorii produse prin tehno-modificarea vremii? „Let it snow” cu orice preț sau „let it be”, spre tristețea plimbăreților care vor să admire luminițele numai în combinație cu „ninsoarea ca-n povești”?

Cum ar fi dacă am putea dispune de butonul magic care ar face ceea ce „încălzirea globală &co.” ruinează în perioada sărbătorilor? Am putea omologa în comunitatea în care trăim practica ninsorii produse prin tehno-modificarea vremii?

Să explorăm succint problema care deși nu poate fi tratată în mod integral în acest articol, merită măcar descoperită la nivel teoretic, în virtutea beneficiilor practice pe care le promite; ca o definiție de lucru, modificarea vremii semnifică intervenția sistematică în ansamblul climatic (caracterizat de un anumit specific geo-comportamental) pentru a preveni sau îmbunătăți o stare de lucruri considerată a fi inoportună, periculoasă, indezirabilă. Mai pe scurt, transformarea voluntară a unor parametri pentru a satisface o anumită clasă de interese considerate oportune din punct de vedere social, economic, cultural, ori din rațiuni estetice ori militare. Exemple în acest sens pot fi oferite gândindu-ne la fenomenele de grindină care afectează culturile agricole vara, secetele îndelungate care compromit investițiile realizate de fermieri ori lipsa zăpezii care alungă spiritul sărbătorilor de Crăciun și care ar putea fi „salvate” printr-o intervenție deliberată în sistemul climatic regional.  În acest sens, stațiunile cu tradiție în practicarea sporturilor de iarna și a turismului în perioada rece a anului n-ar mai pierde anual sume importante de bani din lipsa activităților pentru care sunt destinate, fiindcă zăpada naturală lasă locul pârtiilor „îmbunătățite” artificial, costurile de întreținere crescând. O minoră intervenție pentru a declanșa ninsoarea nu ar fi bună și atât? Rămâne de văzut…

Clasificând tipurile de modificări ale vremii după destinația lor practică, se observă prevalența a cel puțin patru categorii de astfel de aplicări: din rațiuni estetice (ca un moft, un lux), ca mod de contrabalansare a fenomenelor meteorologice periculoase, ca dezvoltare a unui climat dezirabil nou și ca armă militară (pentru a anihila inamicul ori, văzut ca act terorist, pentru a produce panică în interiorul unui grup statal ori trans-comunitar care nu este implicat în vreun război larg recunoscut). Producerea fenomenului de ninsoare în perioada sărbătorilor de iarnă se regăsește în categoria intervențiilor de lux, realizate din dorința de a beneficia de un anumit tip de vreme pentru o perioada definită de timp.

“Natura se pricepe mai bine”, în sensul în care organismul complex numit clima are mai mult de suferit decât de câștigat de pe urma oricărei intervenții care produce o modificare accidentală și nouă în ciclul ei de funcționare.

Acum, este potrivit să ne întrebăm care ar fi auspiciile sub care aceste intervenții pot fi nu numai oportune, ci și morale. Întâi de toate, o chestiune asupra căreia inginerii mediului au întâietate în oferirea unui răspuns este dacă procedurile de tehno-modificare a vremii sunt fezabile din punct de vedere tehnic, dacă riscurile sunt corect aproximate, dacă efectele nu sunt ireversibile și dacă sunt corect și îndeajuns de bine calculate. Apoi, este provocator să ne întrebăm dacă vremea este sau nu un bun public și cine are dreptul să o modifice? Un proces democratic de consultare publică este indispensabil în acest caz, proces dificil însă de realizat întrucât nu există un acord al tuturor membrilor comunității cu privire la prezența zăpezii în perioada Crăciunului (unii vor trebui despăgubiți sau va trebui să le fie compensate prejudiciile aduse de modificarea vremii, deci implicăm un tip de dreptate procedurală și de distribuție). În continuare, să presupunem de dragul argumentului faptul că avantajele socio-economice ale prezenței zăpezii de sărbatori prevalează în fața lipsei unui astfel de fenomen, rămane să ne întrebam: ce drept moral avem noi, oamenii, în a interveni pentru a modifica discreționar un sistem climatic extrem de complex și laborios ca alcătuire? Nu ar trebui lăsat să funcționeze „de la sine”?

Unii ar putea răspunde astfel: am putea face acest lucru în condițiile în care am vorbi despre vreme la modul ideal, adică despre un sistem climatic nealterat, „pur”, pre-industrial. Pe când astăzi modificările pe care le aducem sunt de fapt încercări de stabilizare a unui sistem pe care tocmai noi l-am alterat, iar a încerca să repari un mecanism „stricat” de om tot prin intermediul geoingineriei pare absurd. În acest sens, Barry Commoner, un renumit ecologist și biolog american al secolului trecut, spunea că “Natura se pricepe mai bine”, în sensul în care organismul complex numit clima are mai mult de suferit decât de câștigat de pe urma oricărei intervenții care produce o modificare accidentală și nouă în ciclul ei de funcționare. Să fie oare așa, ori este doar o pretenție a ecologiei profunde care nu lasă Antropocenul să își etaleze forțele? S-ar putea ca răspunsul să se afle undeva la mijloc, la confluența a două curente de gândire diferite: oportunul social (dominat de ideea de rentabilitate economică, socială, estetică, de „pasiunea” pentru interesul imediat, pentru confortul unor idei precum cea referitoare la „spiritul sărbătorilor”, care marșează pe argumentul unui bine al indivizilor și care dă la o parte informații, de multe ori prețioase și vitale, referitoare la protejarea mediului) și moralul ( principiilor, a grijii, a respectului autonomiei extinsă către sfera non-umană si deseori a utopicului, nefăcând concesii cu o lume aflată deja intr-un proces continuu de modificare și ireversibilă alterare).

Tehnologiile nu sunt bune sau rele. Ele sunt forțe și depind de oameni pentru a primi o semnificatie, de orice tip ar fi aceasta.

Cum să dispunem de lume fără a-i face rău, ori făcându-i cel mai mic rău din toate câte sunt posibile? Tehnologiile care să ne servească „salvării Crăciunului” s-ar putea să nu fie Grinch-ul intuit de unii poate prea devreme, dar poate nici cadoul dinainte cunoscut și totuși, intens așteptat. Tehnologiile nu sunt bune sau rele. Ele sunt forțe și depind de oameni pentru a primi o semnificație, de orice tip ar fi aceasta. Nu aș marșa nici pe argumentul pantei alunecoase, conform căruia n-am știi unde să ne oprim cu modificările climei și am avea tendința să facem asta din ce în ce mai mult, voluntar, discreționar, ori de câte ori simțim sau credem că este nevoie. Însă nici nu aș avea încredere că acestea n-ar putea deveni la un moment dat obiectul unui șantaj economic al statelor puternice, ori a acelora care dețin drepturile lor de producție și de utilizare. Capitalul economic fiind pus pe balanță în contragreutate cu cel natural, ce putem spera este ca pretențiile noastre de la climă să fie mai mici, iar cele din „to-do-list-urile pentru 2015” de final de an mai mari. Oricum, să fim (ne)liniștiți, în Dubai o să ningă, în curând..

Vezi toate articolele publicate de Radu Simion