De ce nu există o datorie morală de a vota

dsc9276Cu doar câteva zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din România, un afiș al unei campanii online inițiată de o publicație cunoscută din țara noastră a apărut pe unul dintre centrele comerciale amplasate într-o zonă centrală a Bucureștiului. Deloc subtil, acesta îi compară pe cetățenii români care nu doresc să își exercite, pe 2 noiembrie, dreptul constituțional de a vota, cu niște vaci.

Mesajul afișului pleacă de la trei premise mai mult sau mai puțin explicite:

1. Vacile sunt niște entități demne de dispreț;

2. Există o datorie morală de a vota;

3. Dacă nu votezi, nu contezi.

În continuare, voi insista asupra ultimelor două premise pe care le-am expus anterior.

a) Există o datorie morală de a vota?

În The Ethics of Voting, Jason Brennan distinge între mai multe argumente în favoarea poziției conform căreia există o datorie morală de a vota. Cu toate acestea, el consideră că există doar trei argumente demne de luat în seamă: (i) Argumentul Influenței Cauzale, (ii) Argumentul Bunurilor Publice, respectiv (iii) Argumentul Virtuții Civice. Analizate cu atenție, fiecare dintre acestea sunt cel puțin problematice.

(i) Argumentul Influenței Cauzale

Brennan ne propune să formalizăm acest argument în felul următor:

1. Trebuie să fim niște cetățeni buni ai comunității în care trăim.

2. Pentru a fi un cetățean bun, nu este de ajuns ca alți cetățeni să obțină un nivel adecvat al bunăstării și să trăiască într-o ordine socială rezonabil de dreaptă și de echitabilă. Trebuie, de asemenea, să te comporți ca un agent care are o influență cauzală și care determină o stare de lucruri în care toți cetățenii ajung să atingă standarde adecvate de bunăstare.

3. Pentru a îndeplini condiția (2), trebuie să votezi.

4. Pe cale de consecință, trebuie să votezi.

Cea de-a treia premisă este însă, după cum subliniază Brennan, falsă. Să presupunem, de dragul argumentului, că avem datorii pozitive față de ceilalți membri ai societății. Este votul singura modalitate prin care noi putem avea o influență cauzală asupra bunăstării lor? Cu siguranță nu. Putem să ne alocăm, spre exemplu, o bună parte din timpul nostru unor acțiuni care au o influență cauzală directă în relație cu bunăstarea celorlalți: putem deveni voluntari ai unei organizații care își propune să-i hrănească pe cei săraci, ori putem dona haine și bani celor fără adăpost. Așadar, actul de a vota nu este, prin definiție, activitatea prin care putem să înfăptuim (presupusa) obligație pozitivă pe care o avem față de societate.

(ii) Argumentul Bunurilor Publice

Același Brennan sintetizează argumentul (ii) în felul următor:

1. Buna guvernare este un bun public.

2. Nimeni nu ar trebui să fie un blatist în relație cu procesul furnizării de bunuri publice. Oricine beneficiază de un bun public trebuie să contribuie la procesul în care acel bun apare.

3. Cetățenii cu drept de vot care se abțin de la a vota sunt blatiști în procesul furnizării unui bun public.

4. Așadar, fiecare cetățean ar trebui să voteze.

Similar cazului anterior, Argumentul Bunurilor Publice întâmpină aceeași problemă: cea de-a treia premisă este, la rândul ei, falsă. Spre exemplu, dacă premisele 1-2 sunt corecte, ar fi mai eficient ca eu să devin un voluntar pentru primăria în care trăiesc, decât să mă implic în procesul alegerii reprezentanților politici care s-ar ocupa de buna guvernare a comunității din care fac parte.

(iii) Argumentul Virtuții Civice

Construit sub forma unui silogism, argumentul (iii) sună în felul următor:

1. Virtutea civică este o virtute morală

2. Virtutea civică presupune votul.

3. Pe cale de consecință, cetățenii care nu votează exhibă o lipsă a virtuții civice și sunt, în această perspectivă, vicioși din punct de vedere moral.

Cea de-a doua premisă este, în arhitectura prezentului argument, dacă nu falsă, cel puțin discutabilă. Să presupunem că, pentru a fi virtuoși moral, trebui să fim și virtoși civic și să fim implicați în viața politică a “cetății” din care facem parte. Actul de a vota nu este singura modalitate prin care putem fi virtuoși politic. Ne putem implica, spre exemplu, în acțiuni de activism civic, în administrarea comunității în care trăim ori atrăgând atenția opiniei publice prin mijloacele de care dispunem (bloguri, scrisori adresate unor jurnaliști, postări pe Facebook) asupra unor probleme presante ale societății. Votul este doar un mijloc prin care ne-am putea dovedi virtutea civică și, prin extensie, virtutea morală.

b) Dacă nu votezi, nu contezi?

Corolarul unei perspective care asumă că avem o datorie morală de a vota este acela că dacă “nu votezi, nu contezi”. La mijloc se află, totuși, un sofism. În primul rând, motivul pentru care interesele tale contează în cadrul societății care trăiești ține, dacă excludem un argument deontologist care pune accent asupra importanței drepturilor individuale, de simplul fapt că ești un plătitor de taxe și impozite. În virtutea acestui fapt minimal, indiferent dacă votezi sau nu, interesele tale politice contează în cadrul comunității în care trăiești.

O concluzie de tipul “dacă nu votezi, nu contezi” mizează, într-o proporție covârșitoare, pe Argumentul Influenței Cauzale. Cu alte cuvinte, “nu contezi” deoarece, deși ai fi avut puterea cauzală de a influența acțiunile puterii politice din care faci parte, nu ai făcut-o. Problema este însă aceea că influența cauzală pe care votul tău individual o poate avea este minimală. Șansele ca votul individual al lui X să influențeze rezultatul unor alegeri prezidențiale sunt aproape aceleași cu șansele ca X să câștige la 6/49.

Influența cauzală pe care o poți avea în situații de tipul scrutinurilor electorale e diferită cu acelea în care acțiunea ta poate avea un efect evident. Dacă tot vine iarna să presupunem, ne propune același Brennan, că avem o centrală termică în casă. Ne este frig și ne plângem persoanei cu care locuim de acest fapt. Dacă noi n-am făcut nicio acțiune prin care să prevenim/îmbunătățim această situație (nu am dat drumul centralei ori nu ne-am luat o bluză pe noi din simplul motiv că ne este lene), atunci persoana cu care locuim are tot dreptul să ne scoată în evidență că, deși era în puterea noastră să prevenim/îmbunătățim situația noastră, n-am făcut-o.

Ce tip de datorie ar putea fi asociată cu procesul votului? În opinia mea, dacă există o datorie în conjuncție cu exercitarea acestui drept constituțional, aceasta ține mai degrabă de abținerea de la a vota greșit. Costul de oportunitate presupus de un vot corect este însă unul mare.

Vezi toate articolele publicate de Radu Uszkai
  • daniela

    cel mai tare argument imi pare cel al “blatistului”, cred ca atinge cel mai mult

  • Maricica Botescu

    Votul ca datorie morală nu cred că se mai potrivește cu societatea în care trăim. Obligația civică a votului și alegerea președintelui de către parlament mi se par soluții mai potrivite.