„Să nu voteze proștii!” – asta susțin o parte din intelectuali respectați, politicieni și jurnaliști. E o intuiție pe care mulți sunt tentați să o îmbrățișeze. Sufragiul universal pare a fi problematic pentru că permite fiecăruia să-și exprime votul. Oare știu oamenii ce vor? Își urmăresc aceștia binele pe termen lung sau plăcerile imediate și egoiste? Ce este cu adevărat bine pentru fiecare? Aceste întrebări deloc triviale impun niște exigențe mari pe umerii alegătorilor. Ele presupun o examinare minuțioasă a programelor politice într-un mod care să armonizeze cât mai bine interesele colective cu cele personale. Dar, în măsura în care testările PISA (Program for International Student Assessment) în 2015 arată un procent de 40% de analfabetism funcțional printre tinerii români de 15 ani, mai este democrația un sistem politic potrivit?  Studiul PISA, realizat de OECD în 2015, plasează România pe […]

mai multe

Legea vaccinării a primit aviz (02.03.2020) favorabil de la Comisia pentru sănătate și familie a Parlamentului fără să prevadă obligativitatea vaccinării. M-a surprins în mod neplăcut sărăcia intelectuală și morală a dezbaterii, dar poate nu am reușit eu să accesez intervențiile relevante. De aceea voi încerca să aduc în prim-planul dezbaterii publice argumentele morale deoarece cele științifice sunt de mult clarificate. Sper să pot dovedi că vaccinarea este o obligație morală care merită să fie transformată în obligație legală pentru că oamenii sunt înclinați să trișeze și să profite când statul este slab, iar societatea noastră este neînchegată și lipsită de tradiția solidarității și a disciplinei. Premisa demonstrației mele este că protecția colectivă, de grup, obținută prin vaccinare este un bun public. Ca orice bun public este expusă pericolului de a fi exploatată în scop personal de profitori lipsiți de […]

mai multe