Raritatea artificială creată de legislația drepturilor de autor a dus la apariția, în mediul online, a unui

anumit tip de acțiune colectivă: transferul de fișiere prin intermediul unei arhitecturi tehnologice denumită peer-to-peer (P2P), care permite utilizatorilor să aibă acces la filme, muzică, software sau cărți cu un cost minimal. Obiectivul prezentării mele este acela de a arăta, utilizând aparatul critic al teoriei evoluționiste a jocurilor, care sunt și cum au emers normele cooperării între utilizatorii celui mai popular protocol P2P, BitTorrent, scoțând în evidență, în același timp, particularitățile celor două strategii de file-sharing: strategia deschisă/publică (Pirate Bay, Kazaa), respectiv cea închisă/restricționată (Usenet). Nu în ultimul rând, voi încerca să explorez în ce măsură avem o obligație de a ne comporta moral (adică a coopera prin a fi un seeder) în contextul în care costurile cooperării sunt, în principiu, aproape nule.