de Constantinescu Mihaela Discutarea relaţiilor care se stabilesc între practicile de responsabilitate socială (RSC) şi managementul eticii (ME) în organizaţii cuprinde, atât la nivel normativ cât şi în practică, două componente principale: una legată de motivaţia companiilor prentru astfel de programe, cealaltă legată de relaţia de subordonare sau complementaritate dintre programele de ME şi RSC. Grosso modo, teoriile cu privire la motivaţia ce stă în spatele programelor de RSC se împart în general în două categorii: cele care propun o abordare instrumentală a motivaţiei pentru RSC (cum raţiunea de a fi a unei companii este de a produce profit, este normal ca şi motivaţia programelor de RSC să fie obţinerea profitului economic prin acţiuni sociale, direct sau indirect) şi cele care propun o abordare din perspectivă etică a motivaţiei pentru RSC (dincolo de urmărirea profitului economic, companiile urmăresc să facă […]

mai multe