Sergiu Pricop (student la Masteratul de Etica Aplicată în Societate, Afaceri și Organizații)

Expresia ,,a-ți găsi jumătatea”, pe care o auzim deseori în filme sau cărți romantice, surprinde cel mai bine concepția răspândită despre perfecțiunea și complementaritatea monogamiei. Cu alte cuvinte, eu aș căuta în celălalt ceea ce mie îmi lipsește, ceea ce am nevoie și astfel mă împlinesc.

În Banchetul de Platon, un text redactat acum aproximativ 2400 de ani, Mitul Androginului creionează o imagine a naturii umane bifurcate, care caută să se repare după ce a fost tăiată în două bucăți.

„La început, existau trei sexe: masculin, feminin și androgine (o combinație între masculin și feminin). Fiecare era o ființă perfectă, rotundă, cu patru brațe, patru picioare și două fețe pe un singur cap. Aceste creaturi erau atât de puternice încât au încercat să-l înfrunte pe Zeus. Pentru a le slăbi, Zeus le-a tăiat în jumătate, condamnându-le să-și caute cealaltă jumătate pentru totdeauna. Astfel, iubirea este dorința de a ne restabili natura noastră originară, de a redeveni întregi.” (Platon, 2008, p. 38)

Iubirea, așadar, ar reprezenta dorul nostru de a fi întregi și de a vindeca suferința condiției umane (Platon, 2008, p. 39-40).

Dacă vă aduceți aminte de perioada copilăriei, pentru cititorii care erau adolescenți sau adulți tineri în perioada 2007-2011, erau foarte populare colierele împărțite în două jumătăți de inimă. Cei îndrăgostiți, chiar dacă terminau relația în câteva săptămâni, erau văzuți cu acest accesoriu special.

De ce ar vrea omul mai mult decât să fie întreg, atunci? Poligamia ar părea astfel un prea plin, niște bucăți suplimentare de colier care nu ne-ar ajuta cu nimic. Ar avea poligamia pretenția de împlinire sufletească sau ar putea fi acceptată ca o viziune
telurică despre nevoia continuă de a face sex? Vom explora mai multe idei în această direcție.

1. Avalanșă de termeni | Delimitări conceptuale preliminare

Confuziile conceptuale sunt comune în discuțiile despre etica non-monogamiei.

Pentru început, monogamia reprezintă un acord relațional în care ambii parteneri se angajează în obligația de a fi fideli sexual și relațional unul cu celălalt.
Apoi, non-monogamia consensuală este diferită de infidelitate, care reprezintă non-monogamia non-consensuală. Mai clar, o situație în care partenerii au un acord de monogamie care este încălcat. Poligamia ar reprezenta un acord între parteneri de a avea relații sexuale sau romantice în afara relației, de aici și termenul de poligamie consensuală sau poligamie etică (Conley et al., 2013, pp. 1-3)

Totuși, există multe alte variațiuni ale poligamiei – indivizi căsătoriți, indivizi necăsătoriți, indivizi care variază în reciprocitatea acordului sau frecvența non-monogamiei, măsura în care partenerii externi relației sunt parteneri sexuali temporari sau membri adiționali ai relației romantice. (Blaney & Sinclair, 2013, p. 38)

Relațiile nu ar fi, așadar, monogame sau poligame, ci s-ar situa pe un spectrum. Acest spectrum ar avea două extremități, anume monogamie exclusivă – unde nici măcar gândul de a fi atras de un alt partener nu e acceptabil – și poligamie consensuală – situație în care iubirea sau sexul cu mai mult de un partener sunt acceptabile – (Moors et al., 2013, p. 64).

Există distincții conceptuale particulare chiar și în cazul termenului de poligamie. Mai exact, un bărbat căsătorit cu mai multe femei ar reprezenta o relație de poliginie. O femeie care s-ar căsători cu mai mulți bărbați se află într-o relație de poliandrie.

2. Situația legală la nivel internațional și național

La nivel internațional, poligamia e legală în mai multe țări din lume. În principiu în țările a căror legislație se bazează pe legea islamică (Sharia). Poliginia este legală, de exemplu, în Arabia Saudită, Qatar, Iordania, Iran, Sudan, Yemen, Pakistan, Bangladesh, Malaezia, Afganistan. Relevant de menționat este că religia islamică permite bărbaților să aibă până la 4 neveste. (Abbasy & Adeel, 2024)

În majoritatea țărilor Vestice precum S.U.A, Canada, țările europene sau Australia, orice formă de poligamie este ilegală și poate fi pedepsită cu închisoarea.

La nivel național, România, fiind o țară europeană, criminalizează căsătoriile poligame. În Codul Civil , Legea nr. 287/200 , Art. 273 , bigamia este prezentată ca o ilegalitate (înțeleasă ca o persoană care ar fi căsătorită de două ori simultan – definiția căsătoriei fiind foarte strictă între două persoane de sex opus în Constituția României și Codul Civil) – „Este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită.”

În Codul Penal, Legea nr. 286/2009, Art. 376 – Bigamia este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă la alineatul (1). Ca pedeapsă mai puțin severă pentru persoana necăsătorită care încheie o căsătorie cu o altă persoană căsătorită, de la o lună la un an în închisoare sau amendă – alineatul (2).

În cadrul Constituției României nu este abordată explicit interzicerea bigamiei, dar articole precum nr. 48 subliniază principiul monogamiei în relația dreptului la căsătorie și a egalității în familie. [Constituția României, 1991, art. 48(1)]

3. Monogamie versus poligamie | Provocarea așteptărilor
culturale și dorințe înnăbușite

David Savage critică ,,obsesia” societății cu idealuri romantice ale fidelității, considerând monogamia un contract care inhibă conversațiile noastre oneste despre nevoi sexuale. Universalitatea monogamiei poate fi contestată prin apelul la exemple ale variațiilor configurațiilor relaționale în natură. Spre exemplu, maimuțele bonobo, cimpanzeii și alte animale non-umane prezintă în mai multe cazuri comportament non-monogam. ( Ryan & Jetha, 2010 citat în Conley et al., 2013). Astfel de observații le consider importante, deoarece nu se poate afirma despre animalele non-umane că sunt influențate de propagandă socio-culturală sau de mass-media în stil conspiraționist.

În plus, femeile și bărbații sunt inconsistenți în morfologia relațiilor, existând sfere geografice care nu văd nimic greșit cu poligamia. Poate această observație ar explica rata uriașă de infidelități, divorțuri și apelul la muncitoare sexuale sau amante de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, monogamia este concepută a fi naturală și optimă în culturile Vestice (Kipnis, 2003; Perel, 2007 citat în Conley et al., 2013, pp. 1-3).

Printre argumentele principale în favoarea monogamiei se numără securitatea și implicarea emoțională, sentimentul de a fi special și de a conta în relație, iubire adevărată și pasiune, lipsa de îngrijorare, a împlini ,,Dorința Divinității”, aderența la valori, acceptare socială, structură familială stabilă pentru creșterea copiilor și securitate financiară. (Conley et al., 2013, pp. 10)

Printre părerile negative populare față de poligamie consensuală se poate preciza imaturitatea, egoismul sau daunele psihologice. (Salmansohn, 2009; Slick, 2010 în Conley et al., 2013).

Dacă este adevărat că monogamia promovează aceste beneficii relaționale într-o mai mare măsură ca poligamia consensuală, atunci stigma pentru acest tip de relație non-normativă ar fi justificată (Conley et al., 2013, pp. 24). Dar această concluzie nu e atât de clară și evidentă încât să fie îmbrățișată într-o manieră brută, neanalizată.

Cercetările existente până în prezent atestă că non-monogamia consensuală presupune în relație un grad înalt de onestitate, apropiere, fericire, comunicare și grade mici de gelozie (Barker, 2005; Bonello & Cross, 2010; Klesse, 2006; Visser & McDonald, 2007 citat în Conley et al., 2013, pp.4)

O întrebare ar fi – de ce sunt relațiile non-normative atât de amenințătoare? (Moors et al., 2013, pp. 67) Teoriile, normele și comportamentele noastre în legătură cu sexul și iubirea sunt conturate într-un context social complex. În acest sens, sexul și iubirea trebuie abordate ca probleme ce merită examinate etic (Lee, 2020, p. 1-3) . În perioada contemporană, deja există astfel de provocări ale asumpțiilor heterosexiste. De ce nu am putea provoca și așteptările sociale monogame, atunci?

Poate nu există o jumătate pe care trebuie să o descoperim, ci doar să oferim și să primim mai multă iubire.

 

 

Referințe

Blaney, A. D., & Sinclair, H. C. (2013). Defining concepts and new directions: A commentary on “The Fewer The Merrier?: Assessing Stigma Surrounding Nonnormative Romantic Relationships.” Analyses of Social Issues and Public Policy, 13(1), 38–41. https://doi.org/10.1111/asap.12000

Conley, T. D., Moors, A. C., Matsick, J. L., & Ziegler, A. (2013). The fewer the merrier?: Assessing stigma surrounding consensually non‐monogamous romantic relationships. Analyses of Social Issues and Public Policy (ASAP), 13(1), 1–30.

Jawzjan, Z. A., & Adeel, M. A. (2024). A study of the concept of polygamy in Islam and the legal systems of Afghanistan, Malaysia, and Turkey. Diwan International Scientific and Research Journal. https://doi.org/10.69892/Diwan.5213

Lee, J. Y. (2020). Autonomy in the philosophy of sex and love. Ethical Theory and Moral Practice, 24(1), 381–392. https://doi.org/10.1007/s10677-020-10136-6

Moors, A. C., Matsick, J. L., Ziegler, A., Rubin, J. D., & Conley, T. D. (2013). Stigma toward individuals engaged in consensual nonmonogamy: robust and worthy of additional research. Analyses of Social Issues and Public Policy, 13(1), 52–69. https://doi.org/10.1111/asap.12020

Platon. (2008). Banchetul (D. M. Pippidi, Trad.). București: Humanitas. (Lucrare originală publicată cca. 385 î.Hr.)

România. (2009). Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil. Monitorul Oficial al României. Art. 273–274.

România. (2009). Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal. Monitorul Oficial al României. Art. 376.

România. (1991). Constituția României [Revizuită]. Monitorul Oficial, art. 48(1). România. (1968). Codul penal [Lege nr. 30/1968, art. 200]. Monitorul Oficial.