de Emanuel Socaciu Unul dintre cele mai des întălnite stereotipuri despre lumea afacerilor este că, în acest univers special, moralitatea nu-şi găseşte un loc confortabil. Goana după profit, se spune, exclude cavalerismele „gratuite”. Mi-a fost dat de destule ori să aud manageri, nu doar români, spunând că aspectele de natură etică sunt mai curând mofturi care nu au de ce să atârne prea greu în luarea deciziilor; că printre priorităţile lor, oricare ar fi ele, nu se numără şi aceea de a fi „băieţi buni”. Totuşi, în ultimele decenii, multe companii au depus eforturi considerabile pentru a-şi elabora şi implementa programe proprii de conduită etică în afaceri. Sigur, s-ar putea să fie şi efectul unei mode. Într-o lume în care rişti să pierzi respectul celorlalţi dacă nu conduci tipul corect de maşină sau dacă eşti îmbrăcat într-un costum ieftin, imitaţia […]

mai multe