În 2005, când a fost emis ordinul Ministerului Educației și Cercetării conform căruia toate instituţiile de învăţământ superior au obligaţia de a elabora, dezbate şi adopta propriul Cod de etică universitară, s-a crezut că integritatea universitară va fi, în bună măsură, asigurată. Experiența ulterioară a arătat că lucrurile nu stau însă așa. Cele mai multe instituții universitare s-au grăbit să copieze ce au făcut alții sau au găsit „buni” traducători de coduri englezești. Îmi aduc aminte de codul unei universități din provincie în care scria „Noi, SNSPA aderăm la următoarele principii morale”… Acestea sunt doar câteva din efectele unei instituționalizări rudimentare a eticii în universități, prin care se lasă impresia că dacă s-a aprobat un cod și s-a instituit o comisie problema este ca și rezolvată. Cazul din ultimele săptămâni privind comisia de etică a UNATC trebuie înțeles în acest […]

mai multe

de Beatrice Brăileanu În general, se socoteşte că lumea afacerilor este o lume pragmatică, eficientă şi practică, în vreme ce latura morală este un ornament, o anexă, un lucru care trebuie avut în preajmă şi utilizat numai uneori, dar care în general solicită resurse, în loc să le producă. După ce ani de-a rândul acţiunile şi comportamentul oamenilor care activau în domeniul afacerilor sau proiectelor au fost fundamentate pe utilitate şi pe obţinerea cât mai rapidă a unui profit însemnat, în ultima perioadă pare să se consolideze tot mai mult ideea potrivit căreia fără morală şi fără a ţine cont de mediul înconjurător şi de oameni, nu poate fi vorba de câştig pe termen lung. Am încercat să aduc noi argumente pentru promovarea unor comportamente etice în afaceri, în proiecte, dar nu numai. Acestea sunt doar domenii în care, până […]

mai multe

Micro-cercetare cu privire la managementul eticii şi responsabilitatea socială corporativă în România de Mihaela Constantinescu O analiză cu privire la relaţia dintre practicile de responsabilitate socială (RSC) şi managementul eticii (ME) în organizaţii ridică de la bun început mai multe probleme de abordare şi interpretare. Pentru a stabili sub ce raporturi se află (sau ar trebui să se afle) cele două procese în cadrul unei organizaţii trebuie să ştim, mai întâi, care este aria de acoperire a noţiunilor cu care lucrăm, luând în calcul că diferenţele de sens cu care operează definiţiile din lucrările teoretice generează mai departe diferenţe specifice în abordarea practică a organizaţiilor. Însă dincolo de problema definirii termenilor, un aspect important de care trebuie să se ţină cont în analiza raportului dintre RSC şi ME este acela de a delimita relaţiile structurale care se stabilesc între cele […]

mai multe

de Constantinescu Mihaela Discutarea relaţiilor care se stabilesc între practicile de responsabilitate socială (RSC) şi managementul eticii (ME) în organizaţii cuprinde, atât la nivel normativ cât şi în practică, două componente principale: una legată de motivaţia companiilor prentru astfel de programe, cealaltă legată de relaţia de subordonare sau complementaritate dintre programele de ME şi RSC. Grosso modo, teoriile cu privire la motivaţia ce stă în spatele programelor de RSC se împart în general în două categorii: cele care propun o abordare instrumentală a motivaţiei pentru RSC (cum raţiunea de a fi a unei companii este de a produce profit, este normal ca şi motivaţia programelor de RSC să fie obţinerea profitului economic prin acţiuni sociale, direct sau indirect) şi cele care propun o abordare din perspectivă etică a motivaţiei pentru RSC (dincolo de urmărirea profitului economic, companiile urmăresc să facă […]

mai multe

Rezultatele aplicării chestionarului publicat anterior de Valentin Mureşan Este imposibil de conturat o situaţie a managementului etic în România din cauza absenţei datelor empirice. Cum sintagma „management etic” sau „managementul eticii” lipseşte practic de pe internet (în timp ce traducerea ei englezească apare de mii de ori), am putea bănui că această nouă ramură a managementului – care integrează preocupările privind etica organizaţiilor – e mai degrabă necunoscută în ţara noastră. Am încercat aplicarea unui chestionar care să testeze starea de fapt a managementul etic în universităţi şi în firme. Numărul mic de răspunsuri e, pe de o parte, semnificativ pentru starea acestei problematici. Pe de altă parte, el ne împiedică să tragem concluzii întemeiate. Totuşi, vom risca schiţarea unei vagi panorame bazându-ne şi pe alte informaţii, pe experienţa proprie şi pe discuţii personale. Iată mai întâi sinteza situaţiei din […]

mai multe