În 2005, când a fost emis ordinul Ministerului Educației și Cercetării conform căruia toate instituţiile de învăţământ superior au obligaţia de a elabora, dezbate şi adopta propriul Cod de etică universitară, s-a crezut că integritatea universitară va fi, în bună măsură, asigurată. Experiența ulterioară a arătat că lucrurile nu stau însă așa. Cele mai multe instituții universitare s-au grăbit să copieze ce au făcut alții sau au găsit „buni” traducători de coduri englezești. Îmi aduc aminte de codul unei universități din provincie în care scria „Noi, SNSPA aderăm la următoarele principii morale”… Acestea sunt doar câteva din efectele unei instituționalizări rudimentare a eticii în universități, prin care se lasă impresia că dacă s-a aprobat un cod și s-a instituit o comisie problema este ca și rezolvată. Cazul din ultimele săptămâni privind comisia de etică a UNATC trebuie înțeles în acest […]




mai multe

„Democraţia a funcţionat atâta vreme cât am avut o conducere autoritară” (Traian Băsescu) Constat în ultimii ani, la cei ce lucrează în învăţământ, o stare sufletească alarmantă, pe care nu am mai resimţit-o din anii 80.  O stare de dezamăgire cu accente de disperare. Am fost în licee, în alte universităţi şi nu am întâlnit un singur om care să nu mi se plângă. Nu am discutat niciodată despre salarii. Nemulţumirea era legată de felul cum funcţionează şcoala românească. S-a ajuns într-un punct inimaginabil în urmă cu 15 ani, la recunoaşterea supremei noastre neputinţe: „învăţământul din vremea comunismului funcţiona mai bine”.  Nu ştiu dacă aceşti oameni  au dreptate, căci ei par să uite prea uşor cât de nemulţumiţi eram şi atunci. Azi nu doar produsele şcolii descurajeză (tineri posesori de diplome care sunt semialfabetizaţi), ci şi felul în care e organizată […]




mai multe